Cumpătarea nu trăiește
Unde-i numai tămbălău,
Unde-ntors se viețuiește
Tot ce-i sfânt tot se hulește.
Când ce-i jos, e susul tău
Ești un necumpătat și-un rău.

Dacă nu te-nvingi pe tine
Să te stăpânești cu-asprime,
Numai tu vei fi de vină
Că vei fi aruncat în tină.
Vei fi vai și-amar în spaime,
Fără-a te mai scoate nime.

De ești frunză ridicată
Sus pe-a vântului aripă.
Vântul care te ridică
La-nălțime bunicică
Te va și trânti-ntr-o clipă,
Scuturând a lui aripă.

Tu fii credincios oriunde!
Orice suflet e un strat
Cu flori gingașe pe care
Din a cerului hambare
Dumnezeu le-a semănat
În chip așa de minunat.

Nu călca peste niciuna
Bădăran și necioplit!
Dumnezeu să te conducă!
Că adeseori se usucă
Floarea care ai zdrobit
Și va fi stratul știrbit.

Grădinaru-i Dumnezeu.
El ne prelucrează stratul.
O mică floare-n strat sunt eu.
Domnul sapă-n jurul meu.
Mereu m-a udat cu sfatul.
Nu-i ca Domnul meșter altul.
Amin.
(Sâmbătă, 6 iunie 2020)